marfagiu definitie

tolbáș m. (d. tolbă). Munt. Negustor ambulant care vinde pînză, obĭecte de manufactură și galanterie ș. a. (numit și marfagiŭ, marchidan, coropcar și boccegiŭ). V. mămular. substantiv masculintolbaș

marfagíŭ (d. marfă). Marchidan. substantiv masculinmarfagiŭ

marfagíu (persoană) (înv.) s. m., art. marfagíul; pl. marfagíi, art. marfagíii (-gi-ii) substantiv masculinmarfagiu

marfagiu m. negustor ambulant. substantiv masculinmarfagiu

MARFAGÍU, marfagii, s. m. (Înv. și reg.) Negustor ambulant. – Marfă + suf. -agiu. substantiv masculinmarfagiu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimarfagiu

marfagiu  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular marfagiu marfagiul
plural marfagii marfagiii
genitiv-dativ singular marfagiu marfagiului
plural marfagii marfagiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z