marcare definitie

MARCÁRE s.f. Acțiunea de a marca și rezultatul ei; marcație. [< marca]. substantiv feminin marcare

marcáre s. f., g.-d. art. marcắrii; pl. marcắri substantiv feminin marcare

MARCÁRE, marcări, s. f. Acțiunea de a marca; marcaj, marcat1. – V. marca. substantiv feminin marcare

MARCÁ vb. I. tr. 1. A însemna (un obiect) pentru a(-l) recunoaște; (spec.) a însemna (un obiect de aur, de platină etc.) pentru a garanta că este veritabil. 2. (Fig.) A indica, a dovedi; a arăta, a proba. ♦ A remarca; a sublinia. 3. (Sport) A supraveghea pe unul sau pe mai mulți jucători din echipa adversă spre a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive; a înscrie, a realiza un punct. [P.i. 3,6 -chează. / < fr. marquer, cf. it. marcare]. verb tranzitiv marca

marcá (a ~) vb., ind. prez. 3 marcheáză verb tranzitiv marca

marcà v. 1. a pune o marcă pe: a marca rufe; 2. a pune un semn de recunoaștere: a marca un loc într’o carte; 3. fig. a semnala. verb tranzitiv marcà

MARCÁ, marchez, vb. I. Tranz. 1. A face, a aplica un semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc., pentru a-l deosebi de altele. ♦ A imprima, pe un obiect de metal prețios, semnul oficial care îi garantează calitatea și autenticitatea. 2. Fig. A constitui o notă specifică, o trăsătură caracteristică; a reprezenta, a ilustra. ♦ A scoate în evidență, a releva, a sublinia; a manifesta. ♦ A constitui o dovadă; a indica, a dovedi. 3. A delimita un teren, o suprafață etc. prin linii, semne; a însemna. 4. (Sport) A obține unul sau mai multe puncte într-o competiție, într-un joc; a înscrie. ♦ A supraveghea pe unul sau pe mai mulți jucători din echipa adversă, pentru a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive, sau să marcheze (4). – Din germ. markieren, fr. marquer. verb tranzitiv marca

*marchéz, a -cá v. tr. (fr. marquer, vfr. merquer și mercher, germ. merken, a marca, a observa, d. merk-, semn. Merquer s´a prefăcut în marquer după it. marcare. V. remarc). Pun marcă, însemnez: a marca rufe. verb tranzitiv marchez

s-a marcat! expr. 1. am înțeles! 2. e-n regulă!, s-a aranjat! verb tranzitiv samarcat

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului marcare

marcare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular marcare marcarea
plural marcări marcările
genitiv-dativ singular marcări marcării
plural marcări marcărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z