manutenţiune definitie

*manutánță f., pl. e. Stabilimentu în care se face pîne [!] p. armată. – Manutanță e o formă greșită și vulgară. Corect e manutențiune (fr. manutention, mlat. manutentio), compus din manu ca în manufactură și tențiune ca´n detențiune. Însemna la început „ținere cu mîna”, apoĭ „luarea uneĭ gestiunĭ”, apoĭ „manipularea unor producte” (făină, de ex.) și, în sfîrșit „brutărie militară”. Poporu zice și molotanță. substantiv femininmanutanță

MANUTÁNȚĂ, manutanțe, s. f. 1. Subunitate din cadrul armatei care se ocupă cu depozitarea cerealelor panificabile și care este dotată cu instalațiile și utilajul necesar fabricării pâinii pentru militari. 2. Operație de deplasare (uneori de cântărire, măsurare, ambalare) a materialelor, produselor, deșeurilor etc. în interiorul unei fabrici, al unui depozit etc. [Var.: manutențiúne s. f.] – Din fr. manutention. substantiv femininmanutanță

MANUTENȚIÚNE s.f. 1. Deplasarea materialelor, a produselor, a deșeurilor etc. în interiorul unei fabrici, a unui depozit etc. sau în imediata lor apropiere. 2. Administrație, gestiune, administrare. [Pron. -ți-u-. / < fr. manutention, cf. lat. manus – mână, tenere – a ține]. substantiv femininmanutențiune