manuscrís (manuscríse), s. n. – Text scris de mînă. – Var. (înv.) manuscript. Format după fr. manuscrit încrucișat cu scris, participiul lui a scrie. adjectivmanuscris
!manuscrís2 (-nus-cris/-nu-scris) s. n., pl. manuscríse; abr. ms. adjectivmanuscris
MANUSCRÍS, -Ă adj., s.n. (Operă, lucrare, text) scris de mână (azi și dactilografiat); netipărit. [Var. manuscript s.n. / cf. fr. manuscrit, lat. manuscriptum < lat. manus – mână, scribere – a scrie; după scris]. adjectivmanuscris
manuscris a. scris cu mâna: lucrare manuscrisă. adjectivmanuscris
MANUSCRÍS, -Ă, manuscriși, -se, s. n., adj. 1. S. n. Text scris de mână sau, p. ext., dactilografiat. ◊ Loc. adj. și adv. În manuscris = (încă) netipărit. 2. Adj. (Despre texte, lucrări) Scris cu mâna sau, p. ext., dactilografiat. [Var.: (înv.) manuscrípt s. n.] – Din lat. manuscriptus (după scris). adjectivmanuscris
manuscrípt n., pl. e (lat. manu-scriptus, scris cu mîna). Carte scrisă cu mîna (în opoz. cu imprimat saŭ tipăritură). – Se zice maĭ des manuscris (formă românizată, ca extract, product și extras, produs) și se întrebuințează și ca adj.: o carte manuscrisă. adjectivmanuscript
manuscris adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | manuscris | manuscrisul | manuscrisă | manuscrisa |
plural | manuscriși | manuscrișii | manuscrise | manuscrisele | |
genitiv-dativ | singular | manuscris | manuscrisului | manuscrise | manuscrisei |
plural | manuscriși | manuscrișilor | manuscrise | manuscriselor |