mantie definitie
- Vezi aici mai multe sinonimemantie
- Vezi aici mai multe rimemantie
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuma
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuman
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuie
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cutie
-MANȚÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „devinație”, „ghicit”, „prezicere”. [< fr. -mantie, it. -manzia, cf. gr. manteia < mantis – ghicitor, profet]. invariabilmanție
mántă f., pl. e (fr. mante) și (ob.) mántie f. (vsl. manŭtiĭa, rus. mántiĭa. V. manta, manișcă). Haĭnă de mare ceremonie purtată peste toate cele-lalte de suveranĭ și de prelațĭ. (Tot cu mantie îĭ reprezentă [!] pictoriĭ pe artiștĭ). substantiv femininmantă
mántie (-ti-e) s. f., art. mántia (-ti-a), g.-d. art. mántiei; pl. mántii, art. mántiile (-ti-i-) substantiv femininmantie
màntie f. 1. veșmânt arhieresc pus peste toate celelalte; 2. veșmânt de suveran: sub mantia regală văd numai goliciune AL.; 3. (poetic) acoperemânt: luna revarsă pe copilă o mantie argintoasă AL. [Slav. MANTIĬE]. substantiv femininmàntie
MÁNTIE, mantii, s. f. 1. Veșmânt asemănător cu o pelerină lungă și largă, care se purta peste celelalte haine. 2. Haină de postav lungă și largă, purtată mai ales de călugări, peste altă îmbrăcăminte. ◊ Expr. A lua sub mantie = a proteja, a ocroti. – Din sl. mantija. substantiv femininmantie
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimantie
| mantie invariabil | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | mantie | mantia |
| plural | mantii | mantiile | |
| genitiv-dativ | singular | mantii | mantiei |
| plural | mantii | mantiilor | |