MANITÁT, -Ă, manitați, -te, adj. Care s-a alterat sub acțiunea unor bacterii specifice. – V. manita. adjectivmanitat
MANITÁT, -Ă, manitați, -te, adj. Care s-a alterat sub acțiunea unor bacterii specifice. – V. manita. adjectivmanitat
MANITÁ, pers. 3 manitează, vb. I. Refl. (Despre vin) A se altera sub acțiunea unor bacterii specifice care transformă zahărul în manită. – Din manită. verbmanita
manitat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | manitat | manitatul | manitată | manitata |
plural | manitați | manitații | manitate | manitatele | |
genitiv-dativ | singular | manitat | manitatului | manitate | manitatei |
plural | manitați | manitaților | manitate | manitatelor |