MANITÁRE s.f. Alterare a vinurilor provocată de bacterii specifice. [< manita]. substantiv femininmanitare
MANITÁ, pers. 3 manitează, vb. I. Refl. (Despre vin) A se altera sub acțiunea unor bacterii specifice care transformă zahărul în manită. – Din manită. verbmanita
manitare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | manitare | manitarea |
plural | manitări | manitările | |
genitiv-dativ | singular | manitări | manitării |
plural | manitări | manitărilor |