MANIHÉU s.m. și f. Manihean. [Cf. it. manicheo, lat.t. manichaeus]. substantiv masculin și femininmaniheu
maniheu a. și m. eretic sectator al persanului Manes, ereziarh din sec. III: St. Augustin fusese maniheu. substantiv masculin și femininmaniheu
maniheu substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | maniheu | maniheul | manihee | maniheea |
plural | manihei | maniheii | manihee | maniheele | |
genitiv-dativ | singular | maniheu | maniheului | manihee | maniheei |
plural | manihei | maniheilor | manihee | maniheelor |