Alege sensul dorit: manifesta -verb manifesta -verb tranzitiv

manifesta definitie

credit rapid online ifn

manifest, manifeste s. n. (intl.) recurs. adjectivmanifest

MANIFÉST s.n. 1. Declarație sau program scris prin care un guvern, un suveran, un partid politic, o grupare literară etc. își arată public intențiile sau își modifică conduita; text politic răspândit în scop de agitație. 2. (Mar.) Document de transport în care se înscriu mărfurile încărcate pe o navă. [< fr. manifeste, engl. manifest]. adjectivmanifest

credit rapid online ifn

MANIFÉST, -Ă adj. (adesea adv.) Vădit, evident, vizibil. [< fr. manifeste, cf. it. manifesto, lat. manifestus]. adjectivmanifest

1) manifést n., pl. e (fr. manifeste, it. manifesto). Declarațiune publică scrisă făcută de un suveran, un om politic, un partid: manifestu duceluĭ de Braunschweig (1792) provocă indignarea Franciiĭ. adjectivmanifest

2) manifést, -ă adj. (lat. manifestus). Evident, notoriŭ: eroare manifestă, hoț manifest. Adv. În mod manifest. adjectivmanifest

manifést1 adj. m., pl. maniféști; f. maniféstă, pl. maniféste adjectivmanifest

manifést2 s. n., pl. maniféste adjectivmanifest

manifest a. învederat, notoriu: eroare manifestă ║ n. declarațiune publică făcută de un principe, de un general, de un guvern. adjectivmanifest

MANIFÉST, -Ă, manifești, -ste, s. n., adj. 1. S. n. Declarație prin care șeful statului, guvernul, un partid politic, o grupare literară etc. își fac cunoscute în mod public programul, hotărârile, concepțiile, intențiile etc.; text cu conținut politic, răspândit pentru a determina acțiuni imediate. 2. Adj. (Adesea adverbial) Vădit, clar, evident; indiscutabil. ♦ Care a fost declarat, exprimat în mod categoric; fățiș. – Din lat. manifestum, fr. manifeste. adjectivmanifest

3) manifést și -éz, a v. tr. (lat. manifestare). Fac cunoscut, arăt, exprim: îmĭ manifest bucuria, voința. V. intr. Fac manifestațiune publică: poporu a manifestat strigînd „ura”. V. refl. Mă exprim, îmĭ arăt sentimentele, voința, puterea: Dumnezeŭ se manifestá pin [!] operele luĭ. verbmanifest

MANIFESTÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) vădi, a (se) arăta, a (se) face cunoscut. ♦ A (se) da (fără voie) pe față, a (se) trăda. 2. intr. A participa la o manifestație, a face o manifestație. [P.i. (1) manifést și (2) -tez, 3,6 -tă. / < fr. manifester, cf. lat. manifestare]. verbmanifesta

manifestá1 (a ~) (a arăta un sentiment, a exprima o tendință) vb., ind. prez. 3 mani­féstă verbmanifesta

manifestá2 (a ~) (a participa la o manifestație) vb., ind. prez. 3 manifesteáză verbmanifesta

MANIFESTÁ, (1, 2) manifést, (3) manifestez, vb. I. 1. Tranz. A exprima, a arăta, prin comportare, prin atitudine etc., un sentiment, o tendință. 2. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, a (se) vădi, a (se) exterioriza, a (se) arăta. 3. Intranz. A face o manifestație, a participa la o manifestație; a demonstra. – Din fr. manifester. verbmanifesta

3) manifést și -éz, a v. tr. (lat. manifestare). Fac cunoscut, arăt, exprim: îmĭ manifest bucuria, voința. V. intr. Fac manifestațiune publică: poporu a manifestat strigînd „ura”. V. refl. Mă exprim, îmĭ arăt sentimentele, voința, puterea: Dumnezeŭ se manifestá pin [!] operele luĭ. verb tranzitivmanifest

manifestà v. 1. a face cunoscut: a-și manifesta cugetarea; 2. a da pe față: a-și manifesta bucuria. verb tranzitivmanifestà

MANIFESTÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) vădi, a (se) arăta, a (se) face cunoscut. ♦ A (se) da (fără voie) pe față, a (se) trăda. 2. intr. A participa la o manifestație, a face o manifestație. [P.i. (1) manifést și (2) -tez, 3,6 -tă. / < fr. manifester, cf. lat. manifestare]. verb tranzitivmanifesta

MANIFESTÁ, (1, 2) manifést, (3) manifestez, vb. I. 1. Tranz. A exprima, a arăta, prin comportare, prin atitudine etc., un sentiment, o tendință. 2. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, a (se) vădi, a (se) exterioriza, a (se) arăta. 3. Intranz. A face o manifestație, a participa la o manifestație; a demonstra. – Din fr. manifester. verb tranzitivmanifesta

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluimanifesta

manifesta  verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)manifesta manifestare manifestat manifestând singular plural
manifestând manifestați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) manifestez (să)manifest manifestam manifestai manifestasem
a II-a (tu) manifești (să)manifestezi manifestai manifestași manifestaseși
a III-a (el, ea) manifestea (să)manifestai manifesta manifestă manifestase
plural I (noi) manifestăm (să)manifestăm manifestam manifestarăm manifestaserăm
a II-a (voi) manifestați (să)manifestați manifestați manifestarăți manifestaserăți
a III-a (ei, ele) manifestă (să)manifeste manifestau manifesta manifestaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z