MANICÓRD s.n. Vechi instrument muzical cu coarde și clape, ale cărui coarde erau acoperite cu pânză pentru a face sunetele mai line. [< it. manicordo, cf. fr. manicorde]. substantiv neutrumanicord
MANICÓRD, manicorduri, s. n. Instrument muzical medieval asemănător clavicordului. – Din it. manicordo, fr. manicorde. substantiv neutrumanicord
manicord substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | manicord | manicordul |
plural | manicorduri | manicordurile | |
genitiv-dativ | singular | manicord | manicordului |
plural | manicorduri | manicordurilor |