mangan definitie

MANGÁN s.n. Metal dur și sfărâmicios, alb-cenușiu, foarte răspândit în natură. [< germ. Mangan]. substantiv neutrumangan

mangán (-ne), s. n. – Dispozitiv, instalație. Ngr. μάγγανον. Sec. XVII, înv.Der. măngănie, s. f. (vrajă, farmec), sec. XVII, din ngr. μαγγανεῖα. E dubletul lui mangealîc, s. n. (înv., balistă; înv., macara; Olt., pîrghie, palancă, proptea), din tc. mancalik, der. din gr. μάγγανον, cf. sp. almajaneque și menghine. substantiv neutrumangan

1) mangán n., pl. e (ngr. mánganon. V. mangealîc). Vechĭ. Unealtă. substantiv neutrumangan

2) *mangán, V. manganez. substantiv neutrumangan

mangán (metal) s. n.; simb. Mn substantiv neutrumangan

MANGÁN s. n. Element chimic din grupa metalelor, de culoare albă-cenușie, strălucitor, dur și sfărâmicios, existent în natură sub formă de oxizi și folosit în metalurgie la fabricarea anumitor aliaje. – Din germ. Mangan. substantiv neutrumangan

a freca menta / mangalul / manganul expr. a fi leneș / puturos, a pierde timpul de pomană substantiv neutruafrecamenta

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimangan

mangan  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mangan manganul
plural
genitiv-dativ singular mangan manganului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z