manevrare definitie

credit rapid online ifn

MANEVRÁRE s.f. Acțiunea de a manevra și rezultatul ei; manevră; manipulare. [< manevra]. substantiv femininmanevrare

manevráre (-ne-vra-) s. f., g.-d. art. manevrắrii; pl. manevrắri substantiv femininmanevrare

credit rapid online ifn

MANEVRÁ vb. I. 1. intr. A face mișcările necesare pentru compunerea sau descompunerea unui tren. ♦ tr. A conduce, a pune în mișcare o corabie etc. 2. intr. (Despre trupe) A executa diferite mișcări tactice. 3. intr. (Fig.) A unelti. 4. tr. A mânui, a folosi (fonduri, bani). [< fr. manoeuvrer, după manevră]. verb tranzitivmanevra

manevrá (a ~) (-ne-vra) vb., ind. prez. 3 manevreáză verb tranzitivmanevra

MANEVRÁ, manevrez, vb. I. 1. Intranz. (Despre locomotive, trenuri, nave) A executa o manevră (2). 2. Intranz. (Despre unități militare) A executa o manevră (1). 3. Tranz. A manipula un aparat, un dispozitiv tehnic etc. ♦ A mânui bani. 4. Intranz. Fig. A întrebuința diverse mijloace (incorecte) pentru a reuși într-o acțiune. – Din fr. manœuvrer. verb tranzitivmanevra

*manevréz v. tr. (d. manevră; fr. manoeuvrer). Pun în mișcare, fac să funcționeze cu mîna un instrument, o mașină: a manevra cîrma. V. intr. Lucrez cu o mașină: pompieriĭ manevraŭ bine cu pompa. (Ca comandă: Manevrațĭ). Vorbind de trupe, de o flotă, fac mișcărĭ, evoluțiunĭ: cavaleria a manevrat bine. Vorbind de un comandant, conduc, învîrtesc bine trupele, flota: generalu a manevrat așa de bine, în cît [!] a tăĭat retragerea dușmanuluĭ. Fig. Uneltesc, combin o serie de acțiunĭ, de demersurĭ p. un scop. verb tranzitivmanevrez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimanevrare

manevrare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular manevrare manevrarea
plural manevrări manevrările
genitiv-dativ singular manevrări manevrării
plural manevrări manevrărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z