MANÉTĂ s.f. Pârghie mică de mână, cu care se pornește, se mișcă sau se oprește un motor, un robinet etc.; manelă. [< fr. manette]. substantiv femininmanetă
manetă, manete s. f. penis în erecție. substantiv femininmanetă
manétă s. f., g.-d. art. manétei; pl. manéte substantiv femininmanetă
MANÉTĂ, manete, s. f. Mică pârghie de mână cu care se declanșează sau se oprește un mecanism, un motor etc.; manelă. – Din fr. manette. substantiv femininmanetă
manetă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | manetă | maneta |
plural | manete | manetele | |
genitiv-dativ | singular | manete | manetei |
plural | manete | manetelor |