mandrinare definitie
- Vezi aici mai multe rimemandrinare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuma
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuman
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
MANDRINÁRE s.f. Acțiunea de a mandrina și rezultatul ei. [< mandrina]. substantiv femininmandrinare
mandrináre s. f., g.-d. art. mandrinắrii; pl. mandrinắri substantiv femininmandrinare
MANDRINÁRE, mandrinări, s. f. Acțiunea de a mandrina și rezultatul ei. – V. mandrina. substantiv femininmandrinare
MANDRINÁ vb. I. tr. A lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinului. ♦ A îmbina etanș capătul unei țevi cu o placă metalică. [< fr. mandriner]. verb tranzitivmandrina
mandriná (a ~) vb., ind. prez. 3 mandrineáză verb tranzitivmandrina
MANDRINÁ, mandrinez, vb. I. Tranz. 1. A îmbina cu ajutorul mandrinei două piese metalice pentru a realiza o închidere etanșă. 2. (Tehn.) A lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinei. – Din fr. mandriner. verb tranzitivmandrina
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimandrinare
| mandrinare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | mandrinare | mandrinarea |
| plural | mandrinări | mandrinările | |
| genitiv-dativ | singular | mandrinări | mandrinării |
| plural | mandrinări | mandrinărilor | |