mandrin definitie

credit rapid online ifn

MANDRÍN s.n. 1. Piesă ascuțită folosită la găurirea tablei metalice; dorn, priboi. ♦ Unealtă pentru lărgirea sau formarea găurilor din piese tubulare sau inelare. ♦ Dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor. 2. Sârmă care se așază înăuntrul instrumentelor găunoase (ace, trocare etc.) pentru a împiedica astuparea lor. [Pl. -ne, -nuri, var. mandrină s.f. / < fr. mandrin]. substantiv neutrumandrin

mandrín (dorn) s. n., pl. mandríne substantiv neutrumandrin

credit rapid online ifn

MANDRÍN s. n. v. mandrină. substantiv neutrumandrin

MANDRÍNĂ, mandrine, s. f. 1. Dispozitiv de fixare pe o mașină-unealtă a unei piese în vederea prelucrării acesteia sau a unei scule cu care se efectuează operația de prelucrare. 2. (Tehn.) Priboi1 (1). 3. Sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa. [Var.: mandrín s. n.] – Din fr. mandrin. substantiv neutrumandrină

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimandrin

mandrin  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mandrin mandrinul
plural mandrine mandrinurile
genitiv-dativ singular mandrin mandrinului
plural mandrinuri mandrinelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z