mandora definitie
- Vezi aici mai multe rimemandora
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuma
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuman
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cura
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuora
MANDÓLĂ s.f. Instrument cu coarde ciupite, derivat din lăută, având coardele mai groase decât ale mandolinei. [Var. mandoră s.f. / < it. mandola]. substantiv femininmandolă
MANDÓRĂ s.f. v. mandolă. substantiv femininmandoră
*mandóră f., pl. e (fr. mandore, îld. pandore, lat. pandúra, vgr. pandûra; it. mandola. V. mandolină). Un fel de cobză, astăzĭ părăsită. V. și tambură. substantiv femininmandoră
mandólă/mandóră s. f., g.-d. art. mandólei/mandórei; pl. mandóle/mandóre substantiv femininmandolă
mandóră v. mandólă substantiv femininmandoră
MANDÓLĂ, mandole, s. f. 1. Vechi instrument muzical cu coarde, asemănător cu lăuta. 2. Instrument muzical asemănător cu mandolina. [Var.: mandóră s. f.] – Din it. mandola. substantiv femininmandolă
MANDÓRĂ s. f. v. mandolă. substantiv femininmandoră