mandea definitie
- Vezi aici mai multe sinonimemandea
- Vezi aici mai multe rimemandea
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuma
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuman
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuea
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cudea
mándea pron. – Eu, eu însumi. Țig. mande (Graur 166; Juilland 167), care este dativul lui me „eu”; cf. țig. sp. man mende „eu” (Besses 104; Claveria, NRFH, III, 267; Claveria 165). Cuvînt de argou. invariabilmandea
mandea s. m. sg., pron. pers., persoana I sg. (țig.) persoană de față, eu invariabilmandea
mándea m. V. tandea. invariabilmandea
mándea (arg.) s. m., g.-d. lui mándea invariabilmandea
MÁNDEA s. m. (Arg.) Persoana care vorbește, care se adresează cuiva. – Din țig. mande. invariabilmandea
tándea-mándea m., gen. al luĭ (cp. cu Tindală și sîrb. tandara-mandara, claĭe peste grămadă). Personagiĭ imaginare în vorba familiară, precum: cum e Tandea, așa și Mandea (cum e unu [de prost, de vinovat], așa e și cel-lalt), Tandea la Mandea și Mandea la Tandea (se zice cînd doĭ îșĭ fac vizită prea des). Asta e Tandea-Mandea, e acelașĭ lucru, e tot aceĭa, tot una. invariabiltandeamandea