MALÁR adj., s.n. (Os al feței) așezat lateral dedesubtul orbitei. [< fr. malaire, cf. lat. mala – obraz]. substantiv neutrumalar
malár2 s. n., pl. maláre substantiv neutrumalar
MALÁR, malare, adj. (În sintagma) Os malar (și substantivat, n.) = fiecare dintre cele două oase ale craniului, situate în părțile laterale ale feței, dedesubtul orbitelor. – Din fr. malaire. substantiv neutrumalar
malar substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | malar | malarul |
plural | malare | malarele | |
genitiv-dativ | singular | malar | malarului |
plural | malare | malarelor |