MALACÓV s.n. v. malacof. substantiv neutrumalacov
malacóv (malacovuri), s. n. – Crinolină. De la Malakof, fortăreață din Sevastopol cucerită de francezi în 1851, al cărei nume a fost dat rochiei atunci la modă. – Der. înmalacofa, vb. (a se îmbrăca cu crinolină). substantiv neutrumalacov
MALACÓV s. n. v. malacof. substantiv neutrumalacov
!malacóv/malacóf (înv.) s. n., pl. malacoáve/malacóvuri// malacoáfe/malacófuri substantiv neutrumalacov
*malacóv n., pl. oave (d. forma turnuluĭ Malakov, un fort care apăra Sevastopolu și care a fost luat cu asalt de Francejĭ la 1855). Crinolină, un fel de rochie foarte înfoĭată (pin [!] ajutoru unor vergĭ și balene) și care era foarte la modă pe la 1860. substantiv neutrumalacov
MALACÓV, malacoave, s. n. Crinolină. [Pl. și: malacovuri. – Var.: malacóf s. n.] – Din fr. malakoff. substantiv neutrumalacov
malacov substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | malacov | malacovul |
plural | malacoave | malacovurile | |
genitiv-dativ | singular | malacov | malacovului |
plural | malacovuri | malacoavelor |