MAJORDÓM s.m. Intendentul unui palat regal sau princiar; (p. ext.) șef al personalului de serviciu în casele marilor nobili și bogătași. [< fr. majordome, germ. Majordom, cf. lat. maior – șef, domus – casă]. substantiv masculinmajordom
*maĭordóm și majordóm m. (fr. majordome, d. it. maggiordómo saŭ sp. mayordomo, care e mlat. májor dómûs, maĭ marele caseĭ). Șefu servitorilor unuĭ suveran în evu mediŭ în apusu Eŭropeĭ. substantiv masculinmaĭordom
*majordóm, V. maĭordom. substantiv masculinmajordom
majordóm s. m., pl. majordómi substantiv masculinmajordom
majordom m. mai-marele Curții (la Roma și în Spania). substantiv masculinmajordom
MAJORDÓM, majordomi, s. m. (În Franța, în Evul Mediu) Intendent al domeniilor regale și al palatului; p. gener. persoană însărcinată cu administrarea unui palat (regal sau princiar); p. ext. șeful personalului de serviciu din casele nobililor sau ale marilor bogătași. – Din fr. majordome. substantiv masculinmajordom
majordom substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | majordom | majordomul |
plural | majordomi | majordomii | |
genitiv-dativ | singular | majordom | majordomului |
plural | majordomi | majordomilor |