majorat definitie

credit rapid online ifn

MAJORÁT s.n. 1. Vârstă de la care cineva se poate bucura prin lege de drepturi depline civile și politice; starea juridică a celui devenit major; majoritate civilă. 2. (Ist.) Proprietate inalienabilă rezervată primului născut în linie masculină al unei familii nobile. [< fr. majorat, cf. germ. Majorat]. adjectivmajorat

*majorát n., pl. urĭ (d. major). Vîrstnicie, starea omuluĭ major (trecut de 21 de anĭ, cînd are pe deplin drepturile personale). Timpu cît omu e major. adjectivmajorat

credit rapid online ifn

majorát s. n. adjectivmajorat

majorat n. starea celui ce are vârsta cerută de lege spre a exercita drepturile civile și politice. adjectivmajorat

MAJORÁT1 s. n. Vârstă la care o persoană devine majoră (1); starea (juridică a) persoanei majore; majoritate civilă. – Din fr. majorat. Cf. germ. Majorat. adjectivmajorat

MAJORÁT2, -Ă, majorați, -te, adj. (Despre prețuri, impozite etc.) Mărit4, sporit. – V. majora. adjectivmajorat

MAJORÁ vb. I. tr. A mări. a spori, a urca. [P.i. -rez. / < fr. majorer]. verb tranzitivmajora

majorá (a ~) vb., ind. prez. 3 majoreáză verb tranzitivmajora

MAJORÁ, majorez, vb. I. Tranz. A face mai mare (un preț, un impozit, un salariu, o taxă etc.); a spori. – Din fr. majorer. verb tranzitivmajora

*majoréz v. tr. (fr. majorer, mlat. majóro, -áre). Măresc, sporesc. verb tranzitivmajorez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimajorat

majorat  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular majorat majoratul majora majorata
plural majorați majorații majorate majoratele
genitiv-dativ singular majorat majoratului majorate majoratei
plural majorați majoraților majorate majoratelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z