major definitie

credit rapid online ifn

MAJÓR, -Ă adj. 1. Ajuns la majorat. 2. Principal, de mare importanță. 3. (Muz.) Gamă majoră sau mod major = gamă sau mod din cinci tonuri și două semitonuri, situate între treptele a treia și a patra, a șaptea și a opta. 4. (Log.) Termen major = predicatul concluziei unui silogism; premisă majoră = premisa care conține termenul major. [< fr. majeur, cf. lat. maiorcomparativul lui magnus]. adjectivmajor

majór (majóră), adj. – (Mai) mare. Lat. maior (sec. XIX) cu pronunțarea din fr. majeur, cf. major.Der. (din fr.) majorat, s. n.; majoritate, s. f.; majoritar, adj.; majora, vb. (a mări); majordom (var. maiordom), s. m.; majusculă (var. maiusculă), s. f. adjectivmajor

credit rapid online ifn

majór1 adj. m., pl. majóri; f. majóră, pl. majóre adjectivmajor

majór2 (înv.) s. m., pl. majóri adjectivmajor

*majór, -ă adj. (lat. májor, -óris, maĭ mare, d. magnus, mare. V. maĭor, maĭ 4, măĭestru). Forță majoră, forță irezistibilă, independentă de voință (o boală, o ploaĭe ș. a.): n´am putut veni din cauză de forță majoră. Jur. Care a ajuns la majorat. Muz. Gama majoră. V. gamă. adjectivmajor

major a. 1. irezistibil, independent de voință: forță majoră; 2. Muz. compus din două tonuri: mod major; 3. Jur. cel ce a ajuns în vârstă majorității. adjectivmajor

MAJÓR, -Ă, majori, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care a împlinit vârsta legală pentru a putea beneficia prin lege de drepturi civile și politice depline. 2. Foarte important, principal. ♦ (Log.; în sintagmele) Termen major = predicatul concluziei unui silogism. Premisă majoră = premisă care conține termenul major al silogismului. 3. (Înv.; Mil.; în sintagmele) Sergent major v. sergent. Plutonier major (și substantivat, m.) v. plutonier. 4. (Muz.; în sintagma) Gamă majoră sau mod major = gamă sau mod care cuprinde cinci tonuri și două semitonuri. – Din fr. majeur, major. adjectivmajor

stat-major n. 1. corp de ofițeri fără trupă, atașați la un general: Statul-major al armatei se împarte în Stat-major general, compus din generali de divizie si de brigadă, și corpul de Stat-major, compus din ofițeri dela gradul de colonel până la căpitan incluziv; 2. locul unde se află biurourile Statului-major. adjectivstatmajor

!plutoniér-majór (-ni-er-) s. m., pl. plutoniéri-majóri; abr. plt.-maj. adjectivplutonier

*stat-major n., pl. staturĭ-majore saŭ stat-majoare (fr. état-major). Corp de ofițerĭ fără trupă care dă direcțiune armateĭ (adică „creieru armateĭ”). Locu unde se adună statu-major: mă duc la statu-major. Fig. Totalitatea personagiilor maĭ însemnate într’un grup: statu-major al (saŭ stat-majoru) partiduluĭ. V. ștab. adjectivstatmajor

stat-majór s. n., art. státul-major; pl. státe-majóre adjectivstat-major

tambur-major m. mai marele toboșarilor care merge în fruntea regimentului. adjectivtamburmajor

*tambúr-major m. (fr. tambour-major, d. tambour, tobă, și major, maĭor, maĭ mare). Subofițer maĭ mare peste toboșarĭ și gorniștĭ (azĭ desființat). adjectivtamburmajor

!tambúr-majór (înv.) s. m., pl. tambúri-majóri adjectivtambur-major

sergént-majór s. m., pl. sergénți-majóri; abr. serg.-maj. adjectivsergent-major

locotenént-majór s. m., pl. locotenénți-majóri; abr. lt.-maj. adjectivlocotenent-major

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimajor

major  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular major majorul majo majora
plural majori majorii majore majorele
genitiv-dativ singular major majorului majore majorei
plural majori majorilor majore majorelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z