MAJOLÍCĂ s.f. Faianță. ♦ Obiect de faianță din epoca Renașterii italiene. [Var. maiolică s.f. / < fr. majolique, maiolique, cf. it. majolica < Majorca, insulă în Baleare]. substantiv femininmajolică
*maĭólică f., pl. ĭ (it. maiolica, d. insula Maiolica, Maiorica, Maĭorca [Baleare], de unde se zice că lucrătoriĭ Arabĭ saŭ Spaniolĭ aŭ introdus în Italia acest fel de olărie). Faĭanță comună italiană, și maĭ ales cea din timpu Renașteriĭ. – Maĭ des, dar nu maĭ bine, majolică (fr. majolique și maïolique). substantiv femininmaĭolică
*majolícă, V. maĭolică. substantiv femininmajolică
MAJOLÍCĂ s. f. Faianță. ♦ Obiect de faianță fabricat în Italia în epoca Renașterii. – It. maiolica. substantiv femininmajolică
majolícă s. f., g.-d. art. majolícii substantiv femininmajolică
majolică f. veche faianță italiană: lampă de majolică. substantiv femininmajolică
MAJOLÍCĂ s. f. Faianță italiană caracterizată prin smalțul metalic; p. gener. faianță. ♦ Obiect fabricat din această faianță. – Din fr. majolique, maïolique. substantiv femininmajolică
majolică | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | majolică | majolica |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | majolici | majolicii |
plural | — | — |