maistru definitie

MÁISTRU s.m. 1. Lucrător cu calificare superioară într-o meserie etc. (care conduce o secție a unui atelier sau care posedă un mic atelier propriu). 2. Maestru (3) [în DN]. [Pron. mais-tru, var. maistăr, maistor s.m. / < germ. Meister]. substantiv masculin maistru

máĭstor, -ur și máĭstru m. (vsl. bg. sîrb. májstor, d. ngr. má[g]istros, máistoros, care e lat. magister și it. maestro, de unde și germ. meister și, de aicĭ, ung. mester. V. meșter). Vest. Meșter (în vre-o meserie). substantiv masculin maĭstor

máistru (meșter) (mais-) s. m., art. máistrul; pl. máiștri, art. máiștrii substantiv masculin maistru

MÁISTRU, maiștri, s. m. 1. Persoană care are (și practică) o meserie; meșter, meseriaș; (în special) meseriaș cu calificare superioară căruia, de obicei, i se încredințează conducerea și organizarea activității de producție dintr-un anumit sector al unei întreprinderi; maestru. ♦ Persoană iscusită, îndemânatică, abilă, pricepută. 2. Persoană care învață, instruiește pe cineva. – Din germ. Meister. substantiv masculin maistru

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului maistru

maistru   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular maistru maistrul
plural maiștri maiștrii
genitiv-dativ singular maistru maistrului
plural maiștri maiștrilor
maistru   substantiv masculin masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular maistru maistrul maistră maistra
plural maiștri maiștrii maistre maistrele
genitiv-dativ singular maistru maistrului maistre maistrei
plural maiștri maiștrilor maistre maistrelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z