maimuțărire definitie
- Vezi aici mai multe sinonimemaimuțărire
- Vezi aici mai multe rimemaimuțărire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuma
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cumai
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuire
maimuțăríre s. f., g.-d. art. maimuțărírii; pl. maimuțăríri substantiv femininmaimuțărire
MAIMUȚĂRÍRE, maimuțăriri, s. f. Faptul de a (se) maimuțări și rezultatul ei. – V. maimuțări. substantiv femininmaimuțărire
maĭmuțésc și (maĭ des) maĭmuțărésc v. tr. (d. maĭmuță). Imitez ridicul ceĭa ce face altu: nu maĭmuțărițĭ moda! V. refl. Mă port ca o maĭmuță. – În Mold. momi- și monițăresc; în Trans. (Vechĭ) măĭmuĭesc. verb tranzitivmaĭmuțesc
maimuțărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. maimuțărésc, imperf. 3 sg. maimuțăreá; conj. prez. 3 să maimuțăreáscă verb tranzitivmaimuțări
maimuțărì v. a căuta să imite (cum fac maimuțele). verb tranzitivmaimuțărì
MAIMUȚĂRÍ, maimuțăresc, vb. IV. 1. Tranz. A imita pe cineva (pentru a-l lua în râs); a maimuți. 2. Refl. A folosi gesturi sau vorbe afectate, a se strâmba, a se schimonosi; a se fandosi. – Maimuță + suf. -ări. verb tranzitivmaimuțări
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimaimuțărire
| maimuțărire | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | maimuțărire | maimuțărirea |
| plural | maimuțăriri | maimuțăririle | |
| genitiv-dativ | singular | maimuțăriri | maimuțăririi |
| plural | maimuțăriri | maimuțăririlor | |