mahar definitie

MÁHĂR s.m. (Argou) Om dibaci, deștept. ♦ Șef, ștab, om important. [< germ. Macher]. substantiv masculinmahăr

máhăr (máhări), s. m.1. Persoană șireată, pișicher. – 2. Persoană importantă, grangur. Germ. Macher „autor, făptaș” (Candrea; Scriban). Cuv. de argou, cf. rus. machir „escroc”. substantiv masculinmahăr

máhăr m. (germ. macher, făcător, d. machen, a face. V. mahler). Pop. Învîrtitor de afacerĭ, atotputernic într´o întreprindere: a fi mare mahăr! substantiv masculinmahăr

máhăr (fam.) s. m., pl. máhări substantiv masculinmahăr

MÁHĂR, mahări, s. m. (Fam.) Personaj important, puternic, influent (în domeniul afacerilor, speculațiilor, relațiilor). ♦ (Arg.) Mai-mare, șef. – Din germ. Macher. substantiv masculinmahăr

șáhăr-máhăr n. fără pl. (pol. szacher-macher, d. germ. schachern, a trafica, și machen, a face). Fam. A face a umbla cu ș., a face matrapazlîcurĭ, a înșela în afacerĭ. substantiv masculinșahărmahăr

șáhăr-máhăr (în expr.) (arg., fam.) s. n., pl. șáhăr-máhăruri substantiv masculinșahăr-mahăr

a avea geană de mahăr expr. (intl.) a avea spirit de observație dezvoltat; a fi expert în depistarea unor obiective de acțiune substantiv masculinaaveageanădemahăr

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimahar

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z