MAGNETOFÓN s.n. Dispozitiv de înregistrare și de reproducere a sunetelor cu ajutorul unei benzi, al unei sârme de oțel sau al unui film cu substanță feromagnetică. [< germ. Magnetophon – nume comercial al fabricii „Telefunken”, cf. fr. magnétophone, cf. gr. magnes – magnet, phone – voce]. substantiv neutrumagnetofon
MAGNETOFÓN, magnetofoane, s. n. Aparat care înregistrează și reproduce sunetele cu ajutorul unor benzi speciale, acoperite cu o substanță feromagnetică. – Din fr. magnétophone. substantiv neutrumagnetofon
magnetofon substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | magnetofon | magnetofonul |
plural | magnetofoane | magnetofoanele | |
genitiv-dativ | singular | magnetofon | magnetofonului |
plural | magnetofoane | magnetofoanelor |