magnetizat definitie

MAGNETIZÁT, -Ă, magnetizați, -te, adj. 1. Căruia i s-au transmis proprietăți magnetice. ♦ Fig. Care se găsește sub influența magnetică a cuiva sau acționează sub o astfel de influență. 2. (Fam.) Amețit de băutură. – V. magnetiza. adjectivmagnetizat

MAGNETIZÁ vb. I. tr. 1. A da unui metal proprietăți magnetice. 2. (Fig.) A exercita o mare influență asupra cuiva, a atrage puternic, în mod irezistibil. ♦ refl. (fam.) A se îmbăta. [< fr. magnétiser, cf. germ. magnetisieren]. verb tranzitivmagnetiza

magnetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 magnetizeáză verb tranzitivmagnetiza

magnetizà v. 1. a. comunica proprietățile magnetului: a magnetiza fierul; 2. a influența fizicește prin procedările magnetismului animal; fig. a dobândi o mare influență asupra cuiva. verb tranzitivmagnetizà

MAGNETIZÁ, magnetizez, vb. I. Tranz. și refl. 1. Tranz. A face ca un corp să capete, permanent sau temporar, proprietăți de magnet; a transforma în magnet. ◊ Refl. Corpurile feromagnetice se magnetizează ușor. ♦ Fig. A exercita asupra cuiva o atracție puternică. 2. Refl. (Fam.) A se ameți de băutură. – Din fr. magnétiser. verb tranzitivmagnetiza

*magnetizéz v. tr. (d. magnetic). Comunic proprietățile magnetuluĭ: a magnetiza o lamă de oțel. Influențez în mod fizic pin [!] magnetizm [!] animal (ipnotizez [!]). Fig. Exercit asupra cuĭva o influență puternică și misterioasă. verb tranzitivmagnetizez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimagnetizat

magnetizat adjectiv		masculin		feminin
magnetizat adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	magnetizat	magnetizatul	magnetizată	magnetizata
nominativ-acuzativ	plural	magnetizați	magnetizații	magnetizate	magnetizatele
genitiv-dativ	singular	magnetizat	magnetizatului	magnetizate	magnetizatei
genitiv-dativ	plural	magnetizați	magnetizaților	magnetizate	magnetizatelor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z