magnet definitie

MAGNÉT s.m. Corp care are însușirea de a atrage fierul. [Pl. -eți, (rar, s.n.) -turi. / < germ. Magnet, cf. lat., gr. magnes < Magnesiaoraș din Asia Mică, unde au fost descoperite în antichitate minereuri magnetice]. substantiv masculin magnet

magnét (magnéți), s. m. – Metal care atrage alte metale. – Var. (înv.) magnit. Mr. magnit. Lat. magnes, -etis (sec. XIX), și, mai înainte (sec. XVII) din gr. μαγνήτης. Der. din rus. magnit (Sanzewitsch 205) nu pare posibilă. – Der. (din fr.) magnetic, adj.; magnetism, s. n.; magnetită, s. f.; magnetiza, vb.; magnetizor, s. m.; magneto, s. n. substantiv masculin magnet

magnet, magneți s. m. (intl.) mână. substantiv masculin magnet

magnét s. m., pl. magnéți substantiv masculin magnet

*magnét m. și n., pl. e (lat. magnes, magnétis, d. vgr. mágnes și magnétes [subînț. lithos, peatră [!]], din Magnezia, un oraș din Lidia, în Asia Mică, unde se găseaŭ magnețĭ. V. manganez). Un mineral, care are proprietatea de a atrage feru [!]. Fig. Ceĭa ce atrage în mod puternic și misterios: frumuseța [!] e un magnet. – Magnetu natural e un oxid de fer [!], cel artificial e o bucată de oțel frecată cu alt metal. Greciĭ găseaŭ magnețiĭ naturalĭ pe la Magnezia (Lidia, în Asia Mică), ĭar ceĭ artificialĭ par a nu fi fost știuțĭ în Europa în ainte [!] de seculu [!] XII. Magnețiĭ servesc la facerea busolelor și mașinilor electro-magnetice, la recunoașterea feruluĭ în minerale, ĭar în medicină la extragerea așchiilor de fer, la nevralgiĭ ș. a. – Vechĭ magnit (ngr. magnitis). substantiv masculin magnet

magnet m. 1. substanță minerală ce are proprietatea de a atrage fierul: magnetul natural e un oxid de fier; cel artificial, o bucată de oțel frecat cu alt metal; 2. fig. ceea ce atrage și farmecă. substantiv masculin magnet

MAGNÉT, magneți, s. m. Minereu de fier care are proprietatea de a atrage materialele feromagnetice; corp metalic căruia i s-a transmis calitatea, permanentă sau temporară, de a atrage obiectele de fier. – Din ngr. maghnítis, germ. Magnet. substantiv masculin magnet

electro-magnet m. bară de fier moale magnetizată prin trecerea unui curent electric. substantiv masculin electromagnet

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului magnet

magnet   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular magnet magnetul
plural magneți magneții
genitiv-dativ singular magnet magnetului
plural magneți magneților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z