magiun definitie

magiún (magiúnuri), s. n. – Pastă dulce din fructe, marmeladă. – Mr., megl. măgiun. Tc. (arab.) macun (Roesler 599; Șeineanu, II, 244; Miklosich, Türk. Elem., II, 120; Berneker, II, 2; Ronzevalle 163), cf. ngr. μαντζούνι, bg., sb. mağun. substantiv neutrumagiun

magĭún n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] ma'ğun, ngr. mandzúni, sîrb. bg. mağun). Munt. Opiat. Povidlă, pastă de poame ferte [!]. V. lictar, hoșav. substantiv neutrumagĭun

magiún s. n., pl. magiúnuri substantiv neutrumagiun

magiun n. 1. amestec de opiu, mac, aloe: magiun de curățenie; 2. fiertură de poame formând un tot consistent: magiun de prune, de struguri, de dovleac [Turc. MADJUN]. substantiv neutrumagiun

MAGIÚN, magiunuri, s. n. Pastă alimentară consistentă obținută prin fierberea și terciuirea prunelor sau, p. gener., a altor fructe (fară adaos de zahăr). – Din tc. macun. substantiv neutrumagiun

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimagiun

magiun  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular magiun magiunul
plural magiunuri magiunurile
genitiv-dativ singular magiun magiunului
plural magiunuri magiunurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z