magie definitie

*magíe f. (lat. magia, vgr. mageia. V. mag, amăgesc). Știința magilor. Farmece, vrăjĭ, o pretinsă știință ocultă pin [!] puterea căreĭa s´ar exercita o putere supranaturală asupra animalelor și lucrurilor. Fig. Influență extraordinară exercitată asupra omuluĭ de elocŭență, poezie ș. a. – Magiĭ, preuțiĭ [!] religiuniĭ luĭ Zoroastru, cultivaŭ maĭ ales astronomia, astrologia și alte științe oculte, ceĭa ce a făcut să li se atribue [!] o putere supranaturală a căreĭ amintire s´a păstrat încă în cuvîntu nostru magie. Această pretinsă știință, căreĭa i se atribuĭa efecte extraordinare și miraculoase, ca dominarea elementelor, evocarea morților, vindecarea bolnavilor ș. a., s´a introdus curînd și în Grecia, unde, de alt-fel, ca și aĭurea, poporu era deja stăpînit de superstițiune, ca și poporu românesc, care crede și azĭ în farmece (vrăjĭ, descîntece). Faptu că nicĭ azĭ n´aŭ dispărut chear [!] din Paris, Berlin orĭ Londra cărturăresele și alte ghicitoare arată că, cu toată civilizațiunea, superstițiunea persistă. În evu mediŭ, în asupra [!] Eŭropeĭ, pe fărmăcătorĭ [!] îĭ ardeaŭ de viĭ. – La Cant. maghie (ngr. magía). substantiv femininmagie

magie f. 1. pretinsă artă de a comanda forțelor naturei; 2. fig. farmec: magia muzicei. substantiv femininmagie

magíe s. f., art. magía, g.-d. art. magíei; pl. magíi, art. magíile substantiv femininmagie

MAGÍE, magii, s. f. 1. Totalitatea procedeelor, formulelor, riturilor etc. prin care se invocă forțe supranaturale spre a produce miracole; practica acestor procedee, formule etc. 2. Fig. Putere irezistibilă de atracție, de fascinare; farmec, încântare. – Din fr. magie. substantiv femininmagie

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimagie

magie  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular magie magia
plural magii magiile
genitiv-dativ singular magii magiei
plural magii magiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z