magic definitie

MÁGIC, -Ă adj. 1. De magie, referitor la magie; ocult. ◊ Baghetă magică = baghetă folosită de magician, (p. ext.) de scamator. ♦ Ochi magic = indicator luminos de funcționare a aparatelor de radiorecepție. 2. (Fig.) Fermecător, încântător, miraculos. [Cf. fr. magique, lat. magicus]. adjectivmagic

*mágic, -ă adj. (lat. mágicus, vgr. magikós). Relativ la magie. Fig. Miraculos, care produce efecte supranaturale: puterea magică a arteĭ. Lanterna magică, V. lanternă. Adv. În mod magic. adjectivmagic

mágic adj. m., pl. mágici; f. mágică, pl. mágice adjectivmagic

magic a. 1. ce ține de magie; 2. fig. care încântă, care amăgește: efect magic. adjectivmagic

MÁGIC, -Ă, magici, -ce, adj. 1. Care ține de magie, privitor la magie; ocult, misterios, tainic. 2. Fig. Care apare ca o realizare minunată, ca un efect de magie; fermecător, încântător, feeric. – Din fr. magique. adjectivmagic

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimagic

magic  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular magic magicul magică magica
plural magici magicii magice magicele
genitiv-dativ singular magic magicului magice magicei
plural magici magicilor magice magicelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z