MAGHIARIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) maghiariza și rezultatul ei. [< maghiariza]. substantiv femininmaghiarizare
maghiarizáre (-ghia-) s. f., g.-d. art. maghiarizắrii; pl. maghiarizắri substantiv femininmaghiarizare
MAGHIARIZÁRE, maghiarizări, s. f. Faptul de a (se) maghiariza. – V. maghiariza. substantiv femininmaghiarizare
MAGHIARIZÁ vb. I. 1. refl. (Despre oameni) A se asimila cu populația de limbă maghiară. 2. tr. A modifica (un cuvânt, o expresie) după structura limbii maghiare. [< maghiar + -iza]. verb tranzitivmaghiariza
maghiarizá (a ~) (-ghia-) vb., ind. prez. 3. maghiarizeáză verb tranzitivmaghiariza
MAGHIARIZÁ, maghiarizez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) asimila cu populația de limbă maghiară. 2. Tranz. A modifica un cuvânt, o expresie etc. după sistemul limbii maghiare. – Maghiar + suf. -iza. verb tranzitivmaghiariza
*maghĭarizéz v.tr. Rar. Unguresc. verb tranzitivmaghĭarizez
maghiarizare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | maghiarizare | maghiarizarea |
plural | maghiarizări | maghiarizările | |
genitiv-dativ | singular | maghiarizări | maghiarizării |
plural | maghiarizări | maghiarizărilor |