magaoáĭe f., pl. oĭ (cp. cu măgăĭață și măgădăŭ). Vest. Matahală, persoană butucănoasă și greoaĭe. Olt. (măgăoaĭe și măgăoană, pl. e). Mogîldan, momîĭe, sperietoare de păsărĭ. substantiv femininmagaoaĭe
MĂGĂOÁIE, măgăoi, s. f. (Pop.) 1. Sperietoare de păsări. 2. Ființă imaginară enormă (și urâtă); matahală, namilă. 3. Fig. Sirenă (de semnalizare). [Var.: magaoáie s. f.] – Et. nec. substantiv femininmăgăoaie
măgăoaie, măgăoi s. f. 1. obiect supradimensionat. 2. (rar) persoană înaltă și corpolentă. 3. (deț.) difuzor. substantiv femininmăgăoaie
magaoáĭe f., pl. oĭ (cp. cu măgăĭață și măgădăŭ). Vest. Matahală, persoană butucănoasă și greoaĭe. Olt. (măgăoaĭe și măgăoană, pl. e). Mogîldan, momîĭe, sperietoare de păsărĭ. substantiv femininmagaoaĭe
măgăoáĭe și măgăoánă, V. magaoaĭe. substantiv femininmăgăoaĭe
!măgăoáie (pop.) s. f., art. măgăoáia, g.-d. art. măgăóii; pl. măgăói, art. măgăóile (-o-i-) substantiv femininmăgăoaie
MĂGĂOÁIE, măgăoi, s. f. (Pop.) 1. Sperietoare de păsări. 2. Ființă imaginară enormă (și urâtă); matahală, namilă. 3. Fig. Sirenă (de semnalizare). [Var.: magaoáie s. f.] – Et. nec. substantiv femininmăgăoaie
magaoaie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | magaoaie | magaoaia |
plural | magaoi | magaoile | |
genitiv-dativ | singular | magaoi | magaoii |
plural | magaoi | magaoilor |