macula definitie
- Vezi aici mai multe sinonimemacula
- Vezi aici mai multe rimemacula
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuma
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cumac
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cula
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuula
MÁCULĂ s.f. (Liv.) Pată ♦ Modificare de culoare a pielii, datorită unei reacții inflamatoare. ♦ Porțiune a unui organ vegetal diferit colorată de fondul general. [Cf. lat. macula, fr. macule]. substantiv femininmaculă
máculă (înv.) s. f., g.-d. art. máculei; pl. mácule substantiv femininmaculă
MACULÁ vb. I. tr. 1. (Liv.) A păta. 2. A strica o coală de tipar îmbâcsind-o cu prea multă cerneală. [Cf. fr. maculer, lat. maculare]. verb tranzitivmacula
maculá (maculéz, maculát), vb. – A păta, a murdări. Fr. maculer. – Der. maculatură, s. f., din fr. maculature; maculator, s. n. (caiet de notițe). verb tranzitivmacula
maculá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 maculeáză verb tranzitivmacula
MACULÁ, maculez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păta, a murdări, a mânji. – Din lat. maculare, fr. maculer. verb tranzitivmacula
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluimacula
| macula substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)macula | maculare | maculat | maculând | singular | plural | ||
| maculând | maculați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | maculez | (să)maculez | maculam | maculai | maculasem | |
| a II-a (tu) | maculezi | (să)maculezi | maculai | maculași | maculaseși | ||
| a III-a (el, ea) | maculează | (să)maculai | macula | maculă | maculase | ||
| plural | I (noi) | maculăm | (să)maculăm | maculam | macularăm | maculaserăm | |
| a II-a (voi) | maculați | (să)maculați | maculați | macularăți | maculaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | maculează | (să)maculeze | maculau | maculară | maculaseră | ||