mașină definitie

mașínă (mașíni), s. f.1. Sistem tehnic. – 2. Automobil. – 3. Primus, spirtieră. – Var. (înv.) ma(c)hină. Mr. machină, megl. mașină. Fr. machine și anterior (sec. XVIII) din lat. machina.Der. mașinal (var. înv. machinal),adj. (mecanic), din fr. machinal; mașinalicește, adv., după fr. machinalement; mașinărie, s. f. (mecanism), din fr. machinerie; mașinist, s. m. (mecanic); mașinism, s. n. A mașina, vb., din fr. machiner este un galicism. substantiv femininmașină

MAȘÍNĂ s.f. 1. Sistem tehnic format din piese cu anumite mișcări, care transformă o formă de energie în altă formă de energie; dispozitiv, aparat, instrument format din mai multe piese, care este pus în mișcare de o forță în scopul obținerii anumitor efecte. 2. Nume dat unor sisteme tehnice puse în mișcare prin diferite feluri de motoare: a) locomotivă; b) batoză; c) automobil. 3. (Pop.) Mașinărie; mecanism. [Var. machină s.f. / < fr. machine, cf. lat. machina]. substantiv femininmașină

mașínă s. f., g.-d. art. mașínii; pl. mașíni substantiv femininmașină

*mașínă f., pl. ĭ (fr. machine, d. lat. máchina, care vine d. vgr. mehané, doric mahaná, mașină. V. machină). Aparat combinat p. a produce oare-care efecte: pin [!] mașină se tinde din ce în ce să se înlocuĭască omu în industrie. Fig. Om din care poțĭ face ce vreĭ, manechin, marionetă. Mașină infernală, mașină destinată să explodeze ca să ucidă. Mașina animală, totalitatea organelor omuluĭ. Mașina statuluĭ, mecanizmu [!] statuluĭ, modu cum e organizat și funcționează guvernu și serviciile unuĭ stat. Mașina lumiĭ, modu cum e compusă lumea. V. cusut și scris. substantiv femininmașină

mașină f. 1. aparat, ce servă a pune în mișcare, a, ridica, a trage, a arunca ceva sau prin care se pune în activitate un agent natural, precum focul, aerul, apa; 2. orice instrument sau unealtă de care se servește industria; mașină infernală, aparat menit a produce o exploziune ucigașă; mașină animală, totalitatea organelor omului; mașina Statului, guvernul unei țări; 3. mecanism: s’a întors mașina lumii EM.; 4. fig. om fără voință sau energie: e o mașină 5. numele popular al automobilului. (= fr. machine). substantiv femininmașină

MAȘÍNĂ, mașini, s. f. 1. Sistem tehnic alcătuit din piese cu mișcări determinate, care transformă o formă de energie în altă formă de energie sau în lucru mecanic util; p. restr. dispozitiv, instrument, aparat; mecanism, mașinărie. ◊ Mașină-unealtă = mașină de lucru care prelucrează materiale prin operații mecanice. 2. Locomotivă. 3. Autovehicul, automobil. ◊ Compus: mașină-capcană = mașină cu încărcătură explozivă care este acționată prin telecomandă sau printr-un ceas special, folosită în atentate teroriste. 4. Sobă de bucătărie, care servește la pregătirea mâncării. 5. Fig. (De obicei urmat de determinări) Ansamblu de mijloace folosite într-un anumit scop (reprobabil). 6. Epitet dat unui om care lucrează mult și cu mișcări automate, mecanice. – Din fr. machine, germ. Maschine. substantiv femininmașină

*mașínă-capcánă s. f., g.-d. art. mașínii-capcánă; pl. mașíni-capcánă substantiv femininmașină-capcană

mașínă-uneáltă s. f., g.-d. art. mașínii-unélte; pl. mașíni-unélte substantiv femininmașină-unealtă

a face mașina cuiva expr. (intl.) a face pe cineva să piardă într-un fel sau altul. substantiv femininafacemașinacuiva

MAȘINÁ vb. I. tr. (Rar) A unelti, a complota. [< fr. machiner, cf. lat. machinari]. verbmașina

MAȘINÁ, mașinez, vb. I. Intranz. (Rar) A unelti, a complota. – Fr. machiner. verbmașina

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimașină

mașină   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mași mașina
plural mașini mașinile
genitiv-dativ singular mașini mașinii
plural mașini mașinilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z