mărunțel definitie
mărunțél, -ícă adj., pl. eĭ, ele (d. mărunt). Foarte mărunt: alicĭurĭ mărunțele, om mărunțel. Adv. În mod mărunțel: fuge mărunțel. Mărunțica craĭuluĭ, o horă populară și melodia eĭ. adjectiv mărunțel
mărunțél adj. m., pl. mărunțéi; f. mărunțícă/mărunțeá, pl. mărunțéle adjectiv mărunțel
mărunțel a. cam mărunt. adjectiv mărunțel
MĂRUNȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, mărunței, -ele, adj. Diminutiv al lui mărunt. ♦ (Substantivat, m. art.) Dans popular românesc din Bihor, cu mișcare rapidă, executat în perechi; melodie după care se execută acest dans. – Mărunt + suf. -el, -ea, -ică. adjectiv mărunțel
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului mărunțel
| mărunțel | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | mărunțel | mărunțelul | mărunțea | mărunțeaua |
| plural | mărunței | mărunțeii | mărunțele | mărunțelele | |
| genitiv-dativ | singular | mărunțel | mărunțelului | mărunțele | mărunțelei |
| plural | mărunței | mărunțeilor | mărunțele | mărunțelelor | |