mărunțel definitie

mărunțél, -ícă adj., pl. eĭ, ele (d. mărunt). Foarte mărunt: alicĭurĭ mărunțele, om mărunțel. Adv. În mod mărunțel: fuge mărunțel. Mărunțica craĭuluĭ, o horă populară și melodia eĭ. adjectiv mărunțel

mărunțél adj. m., pl. mărunțéi; f. mărun­țícă/mărunțeá, pl. mărunțéle adjectiv mărunțel

mărunțel a. cam mărunt. adjectiv mărunțel

MĂRUNȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, mărunței, -ele, adj. Diminutiv al lui mărunt. ♦ (Substantivat, m. art.) Dans popular românesc din Bihor, cu mișcare rapidă, executat în perechi; melodie după care se execută acest dans. – Mărunt + suf. -el, -ea, -ică. adjectiv mărunțel

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului mărunțel

mărunțel   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mărunțel mărunțelul mărunțea mărunțeaua
plural mărunței mărunțeii mărunțele mărunțelele
genitiv-dativ singular mărunțel mărunțelului mărunțele mărunțelei
plural mărunței mărunțeilor mărunțele mărunțelelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z