reduceri si promotii 2018
Definitie mărit - ce inseamna mărit - Dex Online

mărit definitie

mărít (măríți), s. m. – Soț, bărbat. Mr. mărit. Lat. marῑtus (Candrea-Dens., 1050). Sec. XVI, înv., pare să se fi conservat în expresia de mărit „de măritat” (Tiktin crede că este un postverbal de la a mărita). – Der. mărita, vb. (a (se) căsători o fată), mr. marit, mărtare, megl. marit, măritari, istr. marit, din lat. marῑtāre (Pușcariu 1032; Candrea-Dens., 1051; REW 5361), cf. alb. marton, it. maritare, fr. marier, prov., cat., sp., port. maridar (e cuvînt de uz general, cf. ALR, I, 250); măritiș, s. n. (căsătorie). Der. neol. marital, adj., din fr. marital; maritalmente, adv., din fr. maritalement. adjectiv mărit

1) mărít m. (lat. máritus [d. mas, máris, bărbat, mascul], de unde și it. marito, fr. mari. V. mascur). Vechĭ. Bărbat, soț. Mire. adjectiv mărit

2) mărit, -ă adj. (d. măresc. V. mare 2). Glorios, plin de mărire: măritu împărat. Titlu cu care te adresaĭ odinioară domnuluĭ: mărite doamne (Măria ta)! adjectiv mărit

mărít1 (mire) (înv., reg.) s. m., pl. măríți adjectiv mărit

mărít2 (măritat, mărire) (pop.) s. n. adjectiv mărit

mărit a. 1. înălțat, glorios: Domnul nostru ar vrea să vază pe măritul împărat EM.; 2. titlul dat od. Domnilor țării: mărite doamne! adjectiv mărit

MĂRÍT1, măriți, s. m. (Înv. și reg.) Soț; mire. – Lat. maritus. adjectiv mărit

MĂRÍT2 s. n. (Pop.) Măritat1. ◊ Loc. adj. De mărit = (despre fete) bună de măritat. ◊ Expr. A-și face de mărit = a face vrăji pentru a se mărita. – Din mărita (derivat regresiv). adjectiv mărit

MĂRÍT3 s. n. Faptul de a (se) mări1; mărire. – V. mări1. adjectiv mărit

MĂRÍT4, -Ă, măriți, -te, adj. 1. Devenit mai mare1; crescut. ♦ (Despre ochi) Care este larg deschis; lărgit. 2. Slăvit, măreț, înălțat, glorios; cinstit. ♦ Vestit, celebru, ilustru, nobil. – V. mări1. adjectiv mărit

mắre și (azĭ în est) mắri, interj. de mirare, ca și măĭ și bre saŭ ca vezĭ, uĭte-te (Pop.): Măre, oare cine a fost? Da ce-ĭ asta, măre? Ĭa´uzĭ, măre! (ngr. moré, bre și vre, voc. d. morós [vgr. morós], nebun adică „măĭ nebune, nu fi nebun, ce nebunie e asta?”, de unde și alb. moré, mre, turc. bg. sîrb. rut. [d. rom.] bre, bg. sîrb. móre. V. mă 2). verb tranzitiv măre

mắri, V. măre. verb tranzitiv mări

mắre/mắri1 (pop.) interj. verb tranzitiv măre

mắri1 v. mắre verb tranzitiv mări

măre! (mări!) int. Mold. de chemare sau de provocare: măre, ia ascultă! [Cf. sinonimul albanez MORÈ]. verb tranzitiv măre

mări? ! int. Mold. V. măre: venia, mări, venia POP. verb tranzitiv mări

mărì v. 1. a (se) face mare; 2. fig. a glorifica: monumente în care să se mărească D-zeul răsboaielor NEGR. verb tranzitiv mărì

mărí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărésc, imperf. 3 sg. măreá; conj. prez. 3 măreáscă verb tranzitiv mări

MẮRE interj. (Pop.) 1. Cuvânt care exprimă: mirare; curiozitate; nedumerire; surprindere, uimire; admirație etc. 2. Termen de adresare; mă, bre. ♦ Cuvânt prin care se subliniază o relatare, o afirmație. [Var.: mắri interj.] – Cf. alb. more, ngr. moré „prost, nebun”. verb tranzitiv măre

MĂRI2 interj. v. măre. verb tranzitiv mări

MĂRÍ1, măresc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A crește sau a face să crească în dimensiuni, în număr, în cantitate etc.; a spori sau a face să sporească, a (se) înmulți. ♦ Refl. A crește în vârstă, a se face mai mare. 2. Tranz. A crește, a ridica (valoarea, prețul). 3. Tranz. și refl. A (se) intensifica, a (se) dezvolta. 4. Tranz. și refl. A (se) prelungi în timp. 5. Tranz. A da cinstea, considerația cuvenită; a stima, a prețui, a slăvi, a preamări pe cineva sau ceva. 6. Refl. (Înv. și pop.) A se îngâmfa, a se făli, a se mândri. – Din mare1. verb tranzitiv mări

3) mărít, a v. tr. (lat. marito, -áre, d. maritus, bărbat, soț; it. maritare, pv. cat. sp. pg. maridar, fr. marier). Căsătoresc (vorbind de fete). V. refl. Mă mărit. V. însor. verb tranzitiv mărit

mărita, mărit v. t. 1. a pierde ceva. 2. a da ceva de pomană. 3. a vinde ceva. 4. a scăpa de un obiect nefolositor. verb tranzitiv mărita

măritá (a ~) vb., ind. prez. 3 mărítă verb tranzitiv mărita

mărità v. a da, a lua de bărbat (vorbind de femei). [Lat. MARITARE]. verb tranzitiv mărità

MĂRITÁ, mărít, vb. I. 1. Refl. (Despre femei) A se căsători. ♦ Tranz. A da o fată în căsătorie. ◊ Compus: (Bot.) mărită-mă-mamă s. f. = rujă-galbenă. 2. Tranz. (Fam.) A vinde cu un preț derizoriu un lucru nefolositor sau de proastă calitate, a se descotorosi de ceva. – Lat. maritare. verb tranzitiv mărita

mărésc v. tr. (d. mare). Fac mare, sporesc, augmentez: a mări armata, averea, mirarea. Fig. Preamăresc, glorific, laud: a mări faptele cuĭva. V. refl. Cresc, sporesc, mă fac maĭ mare: veniturile s´aŭ mărit. Fig. Mă glorific. V. majorez. verb tranzitiv măresc

mărítă-mă-mámă (plantă) s. f. verb tranzitiv mărită-mă-mamă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului mărit

mărit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mărit măritul mări mărita
plural măriți măriții mărite măritele
genitiv-dativ singular mărit măritului mărite măritei
plural măriți măriților mărite măritelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z