reduceri si promotii 2018
Definitie mărțișor - ce inseamna mărțișor - Dex Online

mărțișor definitie

mărțișór m. (dim. d. marț 1). Numele popular al luĭ Martie (Rar). N., pl. oare. Marț, breloc pe care-l poartă fetele la gît de la 1 Martie pînă la 1 April în credință că nu le va pîrli soarele. substantiv masculin mărțișor

mărțișór, (marț, marțian), s.n. – (pop.) Luna martie; germănar, germinar, mart, marte, marțiu, marțian: „Dacă în marțian răsare soarele și se vede...” (Memoria 2001: 25). – Din marț „martie” (< lat. martius) + -șor. substantiv masculin mărțișor

mărțișór1 (martie) (pop.) s. m., g.-d. lui mărțișór substantiv masculin mărțișor

mărțișór2 (plantă) s. m., pl. mărțișóri substantiv masculin mărțișor

mărțișór3 (obiect) s. n., pl. mărțișoáre substantiv masculin mărțișor

MĂRȚIȘÓR, (1) mărțișoare, s. n., (3, 4) mărțișori, s. m. 1. S. n. Mic obiect de podoabă legat de un fir împletit, roșu cu alb, care se oferă în dar ca semn al sosirii primăverii, mai ales femeilor și fetelor, la 1 martie; marț2. 2. S. m. (Pop.) Martie. 3. S. m. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu frunzele crestate adânc și cu flori galbene (Geum montanum). 4. S. m. (Bot., reg.) Ament (de salcie, de răchită etc.). – Marț2 + suf. -ișor. substantiv masculin mărțișor

mărțișór m. (dim. d. marț 1). Numele popular al luĭ Martie (Rar). N., pl. oare. Marț, breloc pe care-l poartă fetele la gît de la 1 Martie pînă la 1 April în credință că nu le va pîrli soarele. substantiv neutru mărțișor

mărțișor m. 1. pop. luna lui Martie; 2. ban cu o ață roșie împletită cu alb ce fetele și nevestele își atârnă la gât sau la mână în prima zi a lunei Martie; 3. pl. ramuri de salcie acoperite cu flori: iată o gingașă mlădiță cu șirag de mărțisori AL. [Diminutiv din Marț]. substantiv neutru mărțișor

MĂRȚIȘÓR, (1) mărțișoare, s. n., (3, 4) mărțișori, s. m. 1. S. n. Mic obiect de podoabă legat de un fir împletit, roșu cu alb, care se oferă în dar ca semn al sosirii primăverii, mai ales femeilor și fetelor, la 1 martie; marț2. 2. S. m. (Pop.) Martie. 3. S. m. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu frunzele crestate adânc și cu flori galbene (Geum montanum). 4. S. m. (Bot., reg.) Ament (de salcie, de răchită etc.). – Marț2 + suf. -ișor. substantiv neutru mărțișor

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului mărțișor

mărțișor   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mărțișor mărțișorul
plural mărțișori mărțișorii
genitiv-dativ singular mărțișor mărțișorului
plural mărțișori mărțișorilor
mărțișor   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mărțișor mărțișorul
plural mărțișori mărțișorii
genitiv-dativ singular mărțișor mărțișorului
plural mărțișori mărțișorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z