reduceri si promotii 2018
Definitie măr - ce inseamna măr - Dex Online

măr definitie

mâr/mâr-mấr interj. invariabil mâr

MÂR interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită mârâitul câinelui. – Onomatopee. invariabil mâr

mîr interj. – Reproduce lătratul cîinelui. Creație expresivă. – Der. mîrîi, vb. (a lătra), cf. gr. σμαραγείν; mîrîială, s. f. (lătrat); mîrîit, s. n. (lătrat); mîrîit, s. n. (lătrat); mîrîitor, adj. (care latră); mîrîitură, s. f. (lătrat). invariabil mîr

mîr, interj. care arată vocea cîneluĭ [!] în ainte [!] de a lătra (V. hîr). A nu zice nicĭ cîr, nicĭ mîr (ca bg. ni vyk, ni gyk), a nu crîcni, a nu obĭecta nimic. V. mîc și mor 2. invariabil mîr

mâr-mấr v. mâr invariabil mârmâr

măr, mere s. n. 1. sân mic de femeie și ferm. 2. (mar.) vârful catargului. substantiv masculin măr

măr (meri), s. m. – Arbore fructifer (Pirus malus). – Megl., mr., istr. mer. Lat. melus, în loc de malus, cf. gr. μῆλον (Densusianu, Hlr., 71; Pușcariu 1023; Candrea-Dens., 1048; REW 5272; Meyer-Lübke, Ital. Gr., 27; Rosetti, I, 57), cf. alb. moljë (Philippide, II, 647), it. melo.Der. măr, s. n.; mere, s. f. pl. (Banat, fructe); merișor (var. merișoară), s. m. (arbust; Pirus baccata; afin, Vaccinum vitas idaea); merar, s. m. (vînzător de mere); meret, s. n. (livadă de meri); meriș, s. n. (livadă cu meri); meriu, adj. (verde ca mărul). substantiv masculin măr

măr1 (pom) s. m., pl. meri substantiv masculin măr

măr2 (fruct) s. n., pl. mére substantiv masculin măr

1) măr m., pl. merĭ (lat. pop. melus, cl. mâlus; it. melo). Pomu care produce mere (pirus malus saŭ malus communis). De florile măruluĭ saŭ cuculuĭ, în zadar, fără folos: a munci de florile măruluĭ. substantiv masculin măr

măr m. (pl. meri), pom ale cărui roade sunt bune de mâncate (Pirus malus); de florile mărului, în zadar, fără folos. ║ n. (pl. mere), poamă rotundă și plină, de sâmburi a mărului: merele crețești și domnești sunt foarte gustoase; mărul lupului, aconit. [Lat. vulg. MELUM = clasic malum]. ║ adv. ca un măr: a fost bătut măr. substantiv masculin măr

MĂR1, meri, s. m. 1. Pom din familia rozaceelor, cu frunze mari, ovale, păroase, cu flori albe-trandafirii și fructe globuloase, comestibile, bogate în vitamine (Malus domestica).Măr pădureț = arbore din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase și fructe mici, astringente (Malus sylvestris).Expr. De florile mărului = fără rost, degeaba; fără un scop anumit. 2. Compus: mărul-lupului = plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori galbene și fructe tari în formă de pară; remf (Aristolochia clematitis); măr-gutui = gutui. – Lat. melus. substantiv masculin măr

a bate măr expr. a bate foarte rău. substantiv masculin abatemăr

măr-gutúi s. m., pl. meri-gutúi substantiv masculin măr-gutui

!mắrul-lúpului (plantă) s. m. art. substantiv masculin mărul-lupului

de florile cucului / mărului expr. 1. de plăcere. 2. fără motiv. substantiv masculin deflorilecucului

2) măr n., pl. mere (din mer, cum zic pînă azĭ Mrom., d. lat. pop. mêlum, cl. málum, vgr. mélon, dor. málon; it. mela). Fructu măruluĭ de formă sferică turtită: mere pădurețe, crețeștĭ, domneștĭ. Măru luĭ Adam, proeminența care se află la gîtu omuluĭ supt [!] gușă și care e formată de cartilaginea tiroidă. Măru lupuluĭ, 1. răsfug, dalac, 2. curcubețică. Adv. A bate pe cineva măr, a-l pĭersica, a-l bate răŭ (cu vînătăĭ, ca pe coaja măruluĭ lovit). A fi sătul ca de mere acre, a fi foarte plictisit de ceva.- Și mară, pl. mere (Ban.). substantiv neutru măr

MĂR2, mere, s. n. 1. Fruct al mărului1, de formă rotundă-turtită și de diferite culori. ◊ Expr. (Adverbial) A bate (sau a face, a lăsa) măr (pe cineva) = a bate foarte tare (pe cineva). ◊ Compus: (reg.) măr-gutuie = gutuie. ♦ Mărul discordiei = cauza neînțelegerii sau dușmăniei dintre mai multe persoane. 2. (În sintagma) Mărul lui Adam = proeminență a zgârciului tiroidian, vizibilă la bărbați în partea anterioară a gâtului; nodul gâtului. – Lat. melum. substantiv neutru măr

mere, pere și bretele expr. (glum.) sân de femeie de dimensiuni mici, medii și mari. substantiv neutru mere

măr-gutúie (reg.) s. n., pl. mére-gutúi substantiv neutru măr-gutuie

mere de șosea expr. (glum.) balegă de cal. substantiv neutru meredeșosea

!mólia-mérelor (fluture) (-li-a-) s. f. art., g.-d. art. móliei-mérelor (-li-ei-) substantiv neutru molia-merelor

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului măr

măr   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular măr mărul
plural meri merii
genitiv-dativ singular măr mărului
plural meri merilor
măr   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular măr mărul
plural meri merii
genitiv-dativ singular măr mărului
plural meri merilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z