reduceri si promotii 2018
Definitie mănunchi - ce inseamna mănunchi - Dex Online

mănunchi definitie

mănúnchi s. n., pl. mănúnchiuri substantiv masculin mănunchi

mănunchiu n. 1. legătură de mai multe lucruri: mănunchiu de flori; 2. mâner: mănunchiul săbiei, coasei. [Lat. MANUCLUS == MANIPULUS]. substantiv masculin mănunchiu

mănúchĭ (vest) și mănunchĭ (est) m., pl. urĭ (lat. pop. manucius, cl. manipulus, manipul; it. manocchio, vfr. manoil, pv. manoih, cat. manoil, sp. manojo, pg. manojo, manolho, molho. Cp. cu genunchĭ, rărunchĭ, trunchĭ). Mîner (la cuțit, la sabie). Fascicul, chită, buchet: un mănunchĭ de florĭ. – În vest și mînuchĭ și munuchĭ, în Olt. mărunchĭ. Dim. -chel, pl. e. substantiv neutru mănuchĭ

MĂNÚNCHI, mănunchiuri, s. n. 1. Cantitate de fire de grâu, de iarbă etc. care poate fi cuprinsă cu mâna; mână, mănușă (2). 2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Buchet de flori. ♦ Legătură de mai multe obiecte de același fel, strânse laolaltă. 3. Mâner (la unelte și arme), coadă, plăsea. [Pl. și: (rar, m.) mănunchi.Var.: mănúchi s. n.] – Lat. manuclus. substantiv neutru mănunchi

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului mănunchi

mănunchi   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mănunchi mănunchiul
plural mănunchiuri mănunchiurile
genitiv-dativ singular mănunchi mănunchiului
plural mănunchiuri mănunchiurilor
mănunchi   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mănunchi mănunchiul
plural mănunchiuri mănunchiurile
genitiv-dativ singular mănunchi mănunchiului
plural mănunchiuri mănunchiurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z