mănăstiresc definitie

mănăstirésc/mânăstirésc adj. m., f. mănăstireáscă/ mânăstireáscă; pl. m. și f. mănăstiréști/mânăstiréști adjectiv mănăstiresc

mănăstiresc a. ce ține de o mănăstire: bunuri mănăstirești. adjectiv mănăstiresc

MĂNĂSTIRÉSC, -EÁSCĂ, mănăstirești, adj. Care aparține mănăstirii, privitor la mănăstire, de la mănăstire; p. ext. bisericesc, monastic. ♦ Cum se face sau cum există la mănăstire. [Var.: mânăstirésc, -eáscă, (înv.) monastirésc, -eáscă adj.] – Mănăstire + suf. -esc. adjectiv mănăstiresc

mînăstirésc, -eáscă adj. De mînăstire, al mînăstiriĭ, monastic: vĭața mînăstirească. adjectiv mînăstiresc

mănăstirésc/mânăstirésc adj. m., f. mănăstireáscă/ mânăstireáscă; pl. m. și f. mănăstiréști/mânăstiréști adjectiv mănăstiresc

mânăstirésc v. mănăstirésc adjectiv mânăstiresc

MÂNĂSTIRÉSC, -EÁSCĂ adj. v. mănăstiresc. adjectiv mânăstiresc