măicúță s. f., g.-d. art. măicúței; pl. măicúțe substantiv feminin măicuță
măicuță f. (Banat) surată. [V. mătcălău]. substantiv feminin măicuță
MĂICÚȚĂ, măicuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui maică (I 1); măiculeană, măiculiță, măicușoară. 2. Călugăriță; termen cu care se adresează cineva unei călugărițe. – Maică + suf. -uță. substantiv feminin măicuță
| măicuță | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | măicuță | măicuța |
| plural | măicuțe | măicuțele | |
| genitiv-dativ | singular | măicuțe | măicuței |
| plural | măicuțe | măicuțelor | |