măhnire definitie

măhníre f. Întristare adîncă. substantiv feminin măhnire

mâhníre s. f., g.-d. art. mâhnírii; pl. mâhníri substantiv feminin mâhnire

MÂHNÍRE, mâhniri, s. f. Faptul de a (se) mâhni; sentiment de întristare, îndurerare, amărăciune, supărare; mâhniciune. – V. mâhni. substantiv feminin mâhnire

măhníre f. Întristare adîncă. temporar măhnire

mîhní (mâhnésc, mâhnít), vb.1. (Înv.) A îndepărta, a despărți: episcopul ce va fi negrijnic de biserică și se va mîhni de rugăciune (Pravila Mică). – 2. A întrista, a supăra, a apăsa. – Bg. mahnuvam „a despărți”, din sl. machati „a agita” (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 182; Tiktin), cf. bg. maham „a agita”, sb. mahnuti „a mișca”. Sensul înv. al lui mîhni nu apare în dicționare. – Der. mîhneală, s. f. (înv., întristare, supărare, chin); mîhnicios, adj. (dureros, întristător); mîhniciune, s. f. (înv., chin). verb tranzitiv mîhni

mâhní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâhnésc, imperf. 3 sg. mâhneá; conj. prez. 3 mâhneáscă verb tranzitiv mâhni

mâhnì v. a (se) întrista foarte. [Origină necunoscută]. verb tranzitiv mâhnì

MÂHNÍ, mâhnesc, vb. IV. Tranz. și refl. A cauza sau a simți o (ușoară) durere sufletească; a (se) întrista, a (se) amărî, a (se) supăra. – Et. nec. verb tranzitiv mâhni

măhnésc (est) și mîhnésc (vest) v. tr. (vsl. *mahnonti, mahati, a agita, a vîntura; sîrb. mahnuti, mahati, bg. mahnuvam, rus. mahnútĭ, mahátĭ). Întristez adînc. verb tranzitiv măhnesc

mîhnésc, V. măhnesc. verb tranzitiv mîhnesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului măhnire

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z