reduceri si promotii 2018
Definitie mârâit - ce inseamna mârâit - Dex Online

mârâit definitie

mârâít s. n. adjectiv mârâit

MÂRÂÍT s. n. Faptul de a mârâi; spec. sunet specific scos de câinii ațâțați, nemulțumiți; mârâială, mârâitură. – V. mârâi. adjectiv mârâit

mârâi, mârâi v. t., v. i. 1. a informa, a denunța. 2. a protesta în surdină. verb tranzitiv mârâi

mî́rîĭ, a v. intr. (d. mîr). Se zice despre cîne [!] cînd îșĭ arată nemulțămirea [!] facînd mîr în ainte [!] de a lătra. V. morăĭ. verb tranzitiv mîrîĭ

mârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 mấrâie, imperf. 3 sg. mârâiá; conj. prez. 3 să mấrâie verb tranzitiv mârâi

mârâì v. 1. a scoate un sgomot surd, vorbind de câini (înainte de a începe a lătra): câinele ce mârăe, mușcă; 2. fam. a mormăi, a plânge încet (despre copii); [Onomatopee din mâr-mâr, imitând glasul câinelui când nu latră]. verb tranzitiv mârâì

MÂRÂÍ, mấrâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre câini; la pers. 3) A scoate sunete guturale, aspre, hârâite, care de obicei arată iritarea, nemulțumirea. 2. Fig. (Despre oameni; peior.) A vorbi neclar, printre dinți, manifestând nemulțumire, enervare. ♦ Tranz. A spune ceva în silă, pe un ton posac, nemulțumit. – Mâr + suf. -âi. verb tranzitiv mârâi

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului mârâit

mârâit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mârâit mârâitul mârâi mârâita
plural mârâiți mârâiții mârâite mârâitele
genitiv-dativ singular mârâit mârâitului mârâite mârâitei
plural mârâiți mârâiților mârâite mârâitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z