mânui definitie

*mî́nuĭ și -ĭésc, a v. tr. (d. mînă, după fr. manier. V. maniez, manipulez). Maniez, umblu cu, lucrez cu, învîrtesc. Fig. A mînui bine o limbă străină. verb tranzitiv mînuĭ

mânuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mânuiésc, imperf. 3 sg. mânuiá; conj. prez. 3 mânuiáscă verb tranzitiv mânui

mânuì v. V. manià. verb tranzitiv mânuì

MÂNUÍ, mânuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A folosi un instrument, o unealtă, o armă cu ajutorul mâinilor. ♦ P. gener. A folosi, a aplica. 2. A lua sau a duce cu mâna; a manipula. 3. A administra, a manipula bani, fonduri. – Mână + suf. -ui. verb tranzitiv mânui

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului mânui

mânui   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) mânui mânuire mânuit mânuind singular plural
mânuind mânuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) mânuiesc (să) mânuiesc mânuiam mânuii mânuisem
a II-a (tu) mânuiești (să) mânuiești mânuiai mânuiși mânuiseși
a III-a (el, ea) mânuiește (să) mânuiai mânuia mânui mânuise
plural I (noi) mânuim (să) mânuim mânuiam mânuirăm mânuiserăm
a II-a (voi) mânuiți (să) mânuiți mânuiați mânuirăți mânuiserăți
a III-a (ei, ele) mânuiesc (să) mânuiască mânuiau mânui mânuiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z