reduceri si promotii 2018
Definitie mâner - ce inseamna mâner - Dex Online

mâner definitie

mîner (mânére), s. n. – Toartă. – Mr. mîneare, megl. mănar. De la mână, cu suf. -er, sau, mai puțin probabil din lat. manuarius (REW 5332). substantiv neutru mîner

mînér n., pl. e (d. mînă cu suf. -er saŭ lat. manuarius, de mînă). Partea de care apucĭ cu mîna la o sabie, la un vătrar ș. a. V. manivelă. substantiv neutru mîner

mânér s. n., pl. mânére substantiv neutru mâner

mâner n. partea unui vas sau instrument de care apucăm cu mâna. [Macedo-rom. mânar = lat. MANUARIUM]. substantiv neutru mâner

MÂNÉR, mânere, s. n. Parte a unui obiect care permite apucarea (și manevrarea) acestuia cu mâna. – Mână + suf. -ar. substantiv neutru mâner

ține-mă de mânerul burții expr. (adol.) lăsă-mă-n pace! substantiv neutru ținemădemânerulburții

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului mâner

mâner   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mâner mânerul
plural mânere mânerele
genitiv-dativ singular mâner mânerului
plural mânere mânerelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z