lămâiță definitie

a-i da (cuiva) lămâița în foc expr. (er. – d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat. substantiv femininaida

lămîíță f., pl. e (dim. d. lămîĭe). O plantă verbenacee cultivată originară din Argentina (lippia [saŭ aloýsia] citriodóra). Frunzele eĭ, frecate în mînă, daŭ un miros plăcut de lămîĭe. substantiv femininlămîiță

lămâíță s. f., g.-d. art. lămâíței; pl. lămâíțe substantiv femininlămâiță

lămâiță f. plantă ce exală un miros de lămâie și cu care se fac cununi de mirese (Lippia citriodora). substantiv femininlămâiță

LĂMÂÍȚĂ, lămâițe, s. f. 1. Arbust ornamental cu flori mici de culoare albă, ale cărui frunze, frecate în mână, răspândesc un miros de lămâie (Philadelphus coronarius). 2. Floare artificială de ceară albă, din care se fac coronițe și buchețele pentru mirese și cocarde pentru cei care participă la nuntă. – Lămâie + suf. -iță. substantiv femininlămâiță