lăfăi definitie
- Vezi aici mai multe sinonimelăfăi
- Vezi aici mai multe rimelăfăi
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep culă
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep culăf
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuăi
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cufăi
lắfăĭ și -ĭésc (mă) v. refl. (cp. cu nsl. lâjhati se, a hoĭnări). Iron. Șed întins (tologit, trîntit): sătulu se lăfăĭa pe canapea. Fig. Mă răsfăț: a te lăfăi în parale. verblăfăĭ
LĂFĂÍ, lăfăiesc, vb. IV. Refl. 1. A sta comod pe ceva sau undeva, întinzându-și corpul în voie. 2. A trăi comod, în belșug; a huzuri, a se desfăta. [Prez ind. și: lăfăi] – Din magh. leffenni „a bălăbăni, a atârna”. verblăfăi
!lăfăí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se lắfăie, imperf. 3 sg. se lăfăiá; conj. prez. 3 să se lắfăie verblăfăi
lăfăì v. Mold. a ședea întins cu ifos: se lăfăe pe o canapea. [Ceh. LAHATI, a culca]. verblăfăì
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluilăfăi
| lăfăi | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)lăfăi | lăfăire | lăfăit | lăfăind | singular | plural | ||
| lăfăind | lăfăiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | lăfăiesc | (să)lăfăi | lăfăiam | lăfăii | lăfăisem | |
| a II-a (tu) | lăfăi | (să)lăfăi | lăfăiai | lăfăiși | lăfăiseși | ||
| a III-a (el, ea) | lăfăie | (să)lăfăiai | lăfăia | lăfăi | lăfăise | ||
| plural | I (noi) | lăfăim | (să)lăfăim | lăfăiam | lăfăirăm | lăfăiserăm | |
| a II-a (voi) | lăfăiți | (să)lăfăiți | lăfăiați | lăfăirăți | lăfăiserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | lăfăiesc | (să)lăfăie | lăfăiau | lăfăiră | lăfăiseră | ||