lustruit definitie

lustruít s. n. adjectivlustruit

LUSTRUÎT¹ s. n. Faptul de a lustrui. – V lustrui. adjectivlustruît

LUSTRUÍT², -Ă, lustruiți, -te, adj. Cu lustru1; lucios. ♦ Fig. (Peior.) Cu o spoială sau o strălucire aparentă; meșteșugit, căutat, artificial. – V. lustrui. adjectivlustruit

bufet lustruit expr. (intl.) persoană bine îmbrăcată. adjectivbufetlustruit

a avea luneta lustruită expr. a avea vedere bună, a vedea bine adjectivaavealunetalustruită

lustruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lustruiésc, imperf. 3 sg. lustruiá; conj. prez. 3 să lustruiáscă verb tranzitivlustrui

lustruì v. a da lustru, a polei. verb tranzitivlustruì

LUSTRUÍ, lustruiesc, vb. IV. Tranz. A da lustru¹ (prin frecare), a face să lucească, să sclipească suprafața unui obiect. ◊ Mașină de lustruit = mașină pentru lustruirea mecanizată a pieilor. Piatră de lustruit = piatră de fildeș, de agat sau de onix, de forma unei lopățele sau a unui pinten, prevăzută cu un mâner de lemn, care servește la lustruirea aurului sau a vopselei aplicate pe marginile foilor la cărți și la reviste. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) găti, a (se) ferchezui; p. ext. a (se) pune într-o lumină favorabilă; a (se) lăuda. – Lustru¹ + suf. -ui. verb tranzitivlustrui

lustruĭésc v. tr. (d. lustru). Daŭ lustru: a lustrui ghetele (dacă e cu vax, se poate zice a văxui), parchetu. verb tranzitivlustruĭesc

fabrica de tuns ouă / de împins vagoane și lustruit tampoane expr. (glum.) loc inexistent; nicăieri. verb tranzitivfabricadetunsouă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluilustruit

lustruit adjectiv		masculin		feminin
lustruit adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	lustruit	lustruitul	lustruită	lustruita
nominativ-acuzativ	plural	lustruiți	lustruiții	lustruite	lustruitele
genitiv-dativ	singular	lustruit	lustruitului	lustruite	lustruitei
genitiv-dativ	plural	lustruiți	lustruiților	lustruite	lustruitelor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z